Un plan de arhitectură este un desen la scară care arată o clădire văzută de sus, ca și cum ai tăia-o orizontal la aproximativ un metru de podea. Ca să-l citești, ai nevoie de trei lucruri: scara desenului, cotele trecute pe el și legenda simbolurilor pentru pereți, uși și ferestre.
Aceste planuri apar când cumperi un apartament în construcție, când te uiți la o casă din proiect sau când lucrezi la un proiect de facultate. Cine știe să le citească își dă seama din timp dacă patul încape în dormitor, dacă ușa se deschide spre un perete sau dacă bucătăria are loc de o masă.
Ce tipuri de planuri există într-un proiect?
Un dosar de proiect conține mai multe desene, fiecare cu rolul lui:
- planul de situație arată terenul, clădirea pe teren, distanțele până la vecini și accesele;
- planurile de nivel reprezintă fiecare etaj văzut de sus, cu camere, pereți și goluri;
- secțiunile taie clădirea pe verticală și arată înălțimile, scările și structura acoperișului;
- fațadele arată aspectul exterior pe fiecare latură.
Ca nespecialist, vei lucra cel mai des cu planurile de nivel, așa că ele merită citite primele.
Ce înseamnă scara unui plan?
Scara este raportul dintre lungimea de pe hârtie și cea reală. La scara 1:50, un centimetru pe desen reprezintă 50 de centimetri în realitate. La 1:100, același centimetru reprezintă un metru. Planurile locuințelor se desenează de obicei la 1:50 sau 1:100, iar planul de situație folosește scări mai mici, cum este 1:500, fiindcă trebuie să încapă un teren întreg.
Un exemplu de calcul: o cameră măsoară pe un plan la scara 1:50 o lungime de 7 cm și o lățime de 5 cm. Lungimea reală este 7 × 50 = 350 cm, adică 3,5 m, iar lățimea este 5 × 50 = 250 cm, adică 2,5 m. Suprafața camerei este 3,5 × 2,5 = 8,75 metri pătrați. Dacă planul a fost printat sau fotografiat, scara scrisă poate să nu mai corespundă, deci verifică întotdeauna cotele trecute în dreptul pereților, nu doar rigla.
Cum recunoști pereții, ușile și ferestrele?
Pereții se desenează cu linii groase sau umplute. Cei portanți, adică cei care susțin planșeele, sunt mai groși, adesea de 25 de centimetri sau mai mult, în timp ce pereții despărțitori, care doar împart spațiul, au grosimi mici, de 10–15 centimetri. Diferența este importantă când vrei să muți sau să dărâmi un perete: un perete portant nu se atinge fără proiect și aviz de la un specialist.
Ușile apar ca o linie subțire cu un arc de cerc, care arată sensul în care se deschid. Ferestrele sunt marcate prin două sau trei linii paralele în grosimea peretelui. Scările au săgeți care indică sensul urcării, iar liniile întrerupte arată de obicei elemente aflate deasupra planului tăiat, de exemplu o consolă sau un gol din planșeu. Legenda desenului, de regulă într-un colț sau în cartuș, explică simbolurile specifice proiectului.
Cum citești cotele și nivelurile?
Cotele sunt numerele de pe linii subțiri cu săgeți sau bare la capete. Pe planuri de locuințe sunt exprimate în centimetri sau în metri, iar unitatea se precizează în cartuș. Se întâlnesc două categorii: cotele parțiale, care măsoară segmente (lățimea unei uși, a unui gol), și cotele totale, care măsoară lungimea întregului perete. Suma parțialelor trebuie să dea totalul, ceea ce e o verificare utilă când ai îndoieli.
Pe secțiuni și fațade vei vedea cote de nivel, notate de exemplu +0,00 sau +2,80. Valoarea +0,00 reprezintă nivelul de referință, de obicei pardoseala finită a parterului, iar celelalte numere arată înălțimea față de el. Înălțimea liberă a unei camere, între pardoseală și tavan, se notează separat.
Care e diferența între suprafața utilă, construită și desfășurată?
Aici apar cele mai multe confuzii la cumpărarea unei locuințe.
- Suprafața utilă este cea pe care o poți folosi efectiv, măsurată în interiorul pereților.
- Suprafața construită include și grosimea pereților, deci este mai mare decât cea utilă.
- Suprafața desfășurată este suma suprafețelor construite ale tuturor nivelurilor clădirii.
Două apartamente cu aceeași suprafață construită pot avea suprafețe utile diferite, dacă pereții sau structura au grosimi diferite. Compară mereu suprafața utilă, în cifre, înainte de a judeca prețul pe metru pătrat.
Cum folosești planul ca să alegi mobila și să nu faci greșeli?
Desenează pe un caiet planul camerei la scară și decupează dreptunghiuri din hârtie pentru fiecare piesă de mobilier, la aceeași scară. Așază-le și mută-le până găsești varianta potrivită, apoi verifică dacă ușile se deschid complet și dacă rămâne un culoar de circulație de cel puțin 80–90 de centimetri. Dacă pregătești o bucătărie, cotele se măsoară pe loc, cu ruleta, pentru că pereții reali nu sunt niciodată perfect drepți, iar o diferență de un centimetru poate bloca montajul. Pentru idei despre ce trebuie să pui la punct înainte, lista cu lucruri de știut înainte să comanzi mobila de bucătărie pornește tocmai de la măsurători corecte.
Uită-te și la orientarea camerelor. Planul are, de regulă, o săgeată către nord. O cameră cu ferestre spre sud primește lumină mult mai multă și se încălzește vara, în timp ce una spre nord rămâne mai rece și mai întunecată. Poți judeca luminozitatea la locul de studiu și amplasarea biroului chiar din desen.
La amenajarea unui living, planul îți arată și ce pereți rămân liberi pentru decor. Dacă te inspiri din ideile pentru un perete cu linii verticale, alege peretele după lungime și după lumina care cade pe el, nu doar după aspect.
Ce greșeli apar cel mai des la citirea unui plan?
Prima este să judeci o cameră după aspectul desenului, nu după cote. Planurile comerciale folosesc mobilier desenat mic sau perspective care fac încăperile să pară generoase. A doua este să ignori grosimea pereților, care mănâncă din suprafața utilă. A treia este să nu verifici înălțimea tavanului sau poziția stâlpilor și a grinzilor, care pot limita amplasarea mobilei. A patra este să iei ca definitivă o planșă marcată cu mențiunea orientativ, fără să ceri varianta finală a proiectului.
Obișnuiește-te să pui întrebări concrete arhitectului sau dezvoltatorului: ce reprezintă linia întreruptă din dormitor, unde sunt coloanele de instalații, unde pot muta o priză. Un răspuns clar la fiecare te ajută mai mult decât orice plan frumos desenat.
