Notițele la curs sunt bune atunci când te ajută să reconstitui ideea unei ore fără să recitești tot ce a spus profesorul: scrii puține cuvinte-cheie, marchezi legăturile dintre idei și lași spațiu pentru completări. Un caiet plin de propoziții copiate cuvânt cu cuvânt aproape niciodată nu se dovedește util la examen.
De ce nu ajută să scrii tot ce aude
Mulți studenți încep semestrul cu convingerea că a nota mai mult înseamnă a învăța mai bine. În practică, cine transcrie în ritmul vorbitorului nu mai apucă să gândească. Mâna scrie, urechea ascultă, dar partea care selectează ce este important rămâne nefolosită. Rezultatul este o grămadă de pagini pe care apoi nu le mai citește nimeni cu plăcere.
Un curs are, de regulă, trei tipuri de informație: ideile centrale, exemplele care le susțin și poveștile care țin atenția trează. Doar primele două merită notate, și chiar și acelea în puține cuvinte. Dacă profesorul spune zece minute despre o experiență personală, e suficient un rând care să-ți amintească de ea. La fel, o demonstrație lungă la tablă se notează prin pașii ei principali și prin rezultatul final, nu prin fiecare calcul intermediar, pe care îl poți reface acasă.
Ce metode de notare funcționează cu adevărat?
Există mai multe sisteme verificate de ani de zile în universități. Niciunul nu este perfect pentru toți, așa că merită să le încerci pe rând, la câte două-trei cursuri diferite.
- Metoda Cornell: împarți pagina în trei zone, una largă pentru notițele din timpul orei, una îngustă în stânga pentru cuvinte-cheie și întrebări și una mică, jos, pentru un rezumat scris după curs.
- Schema pe niveluri: idee principală, sub-idei trase cu un tab spre dreapta, detalii mai jos. Merge foarte bine la cursuri bine structurate, cum sunt cele de drept sau economie.
- Harta conceptuală: scrii tema în centru și o legi cu săgeți de conceptele din jur. E potrivită pentru materii în care contează relațiile dintre idei, de pildă istorie sau psihologie.
- Notarea pe coloane: pentru comparații, trasezi un tabel cu termenii în stânga și caracteristicile în dreapta.
Alege în funcție de materie, nu de modă. La un curs cu multe formule vei avea nevoie de spațiu liber pentru calcule, iar la unul de teorie, de o structură clară pe titluri.
Cum arată o pagină bine făcută?
Începe fiecare curs cu data, titlul materiei și tema orei. Folosește abrevieri personale, dar consecvente: o săgeată pentru „duce la”, un semn de exclamare pentru ceva ce profesorul a subliniat, un semn de întrebare pentru ce nu ai înțeles. Dacă nu ai apucat să notezi ceva, lasă un spațiu liber și completezi după curs, din prezentare sau de la un coleg.
Un exemplu concret: la un curs despre piața muncii, în loc de „Profesorul a spus că piața forței de muncă este influențată de cerere și ofertă și de multe alte lucruri”, notezi „piață muncă = cerere + ofertă; alți factori: educație, migrație, reglementări”. Ai trei cuvinte-cheie și o structură pe care o poți extinde oricând.
Când recitești notițele, ca să nu se piardă
Cercetările despre memorie arată de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de la experimentele lui Hermann Ebbinghaus, că uităm cel mai repede imediat după ce învățăm ceva. De aceea cea mai importantă etapă nu este scrisul, ci recitirea. Dedică zece minute în aceeași zi, chiar seara, pentru a completa golurile și a formula două-trei întrebări la care ai putea fi întrebat la examen.
A doua recitire poate fi la câteva zile după, iar a treia la o săptămână sau două. Acest ritm îți scutește nopțile dinaintea sesiunii și se potrivește cu ideea de învățare profundă, nu de suprafață; diferența este explicată în articolul despre învățarea de suprafață și învățarea profundă.
Ce faci cu cursurile scrise pe laptop?
Laptopul are avantaje clare: scrii mai repede, poți căuta ușor un termen, poți lipi imagini din prezentare. Are și un dezavantaj, anume tentația de a transcrie aproape integral și de a deschide, între timp, alte ferestre. Dacă notezi digital, închide notificările și impune-ți aceeași regulă ca pe hârtie: cuvinte-cheie, nu propoziții întregi.
Mulți studenți se descurcă bine cu o combinație: caiet pentru materiile cu schițe și formule, laptop pentru cele cu text mult. Oricare variantă alegi, păstrează un sistem unic de denumire a fișierelor, de exemplu materie-data-tema, ca să le găsești fără efort în sesiune. Pentru organizarea învățării în perioada examenelor, merită citit și ghidul despre organizarea sesiunii fără nopți albe.
Cum lucrezi cu materii dense, cu multă informație
La specializări în care volumul de date este uriaș, notițele trebuie gândite ca o hartă, nu ca o enciclopedie. Studenții din domeniul medical, de pildă, folosesc des tabele comparative și liste scurte pentru a ține minte clasificări. Găsești mai multe idei pentru acest tip de volum în materialul despre cum reții multă informație la medicină și farmacie.
Indiferent de materie, adaugă la finalul fiecărei săptămâni o pagină de sinteză, cu cinci rânduri despre ce a fost esențial. Cine ajunge cu aceste sinteze în sesiune are deja scheletul fiecărei materii gata.
