Ai nevoie de notar la un contract atunci când legea cere forma autentică pentru acel tip de act, de pildă la transferul unui drept asupra unui imobil. Pentru foarte multe alte contracte, o formă scrisă obișnuită, semnată de părți, este suficientă. Mai jos sunt explicate pe înțeles termenii folosiți și pașii de urmat, ca să știi încotro mergi înainte de a plăti o taxă sau de a semna un act.
Mini-dicționar: termeni care se confundă des
Înscris sub semnătură privată
Este orice act scris și semnat de părți, fără implicarea unui notar. Poate fi redactat acasă, pe un calculator, cu sau fără ajutorul unui avocat. Are valoare juridică, dar în cazul unui litigiu trebuie să dovedești că semnătura îți aparține, dacă cealaltă parte o neagă.
Înscris autentic
Este actul întocmit sau verificat de un notar, care confirmă identitatea părților, citește actul, se asigură că voința lor este liberă și atribuie actului o forță probatorie mai mare. Când legea cere formă autentică, un contract făcut altfel este lovit de nulitate, adică nu produce efecte juridice.
Data certă și legalizarea semnăturii
Un înscris poate primi data certă, adică o dată care nu mai poate fi contestată în ce privește momentul întocmirii. Legalizarea semnăturii atestă că persoana care a semnat este cea de pe act, fără ca notarul să verifice fondul. Ele nu schimbă natura contractului, dar îi cresc valoarea probatorie.
Forma ad validitatem și forma ad probationem
Prima este forma cerută pentru valabilitatea actului: fără ea, contractul nu există juridic. A doua este cea cerută doar pentru a putea dovedi contractul, fără a-i afecta valabilitatea. Diferența contează, pentru că un act lipsit de forma ad validitatem nu poate fi „reparat” ulterior doar prin voința părților.
Când trebuie neapărat să mergi la notar
Regula generală: la actele care privesc transferul sau constituirea unor drepturi asupra imobilelor (vânzare, donație, ipotecă, uneori alte acte) se cere formă autentică. Același lucru se întâmplă în câteva situații din dreptul familiei și al moștenirilor, cum ar fi anumite convenții matrimoniale sau testamentul în forma autentică. Lista nu este nici exhaustivă, nici imuabilă, de aceea este bine să verifici înainte, la notar sau la un avocat, ce se cere pentru actul tău.
Când ajunge forma scrisă obișnuită
Pentru multe contracte de zi cu zi, forma scrisă simplă este permisă și suficientă: împrumuturi între persoane, prestări de servicii, închirieri de bunuri mobile, lucrări de renovare și altele asemănătoare. Un exemplu des întâlnit este vânzarea unui autoturism între persoane fizice, unde actul scris are anumite elemente obligatorii, iar pașii administrativi ulteriori sunt separați. Dacă vrei să vezi cum se structurează un astfel de act, poți citi ghidul despre contractul de vânzare auto între persoane fizice.
Chiar și atunci când nu este obligatoriu, uneori merită mersul la notar de bună voie. Un act cu semnătura legalizată sau chiar autentic oferă mai multă siguranță în cazul unor sume mari, al unor bunuri importante sau când nu ai încredere deplină în cealaltă parte.
Pași de urmat înainte să te decizi
- Identifică tipul actului: vânzare, donație, împrumut, închiriere, prestare de servicii.
- Întreabă ce formă cere legea pentru acel act: validitate sau doar probă.
- Adună documentele de identitate și actele bunului sau ale dreptului (la imobile, extras de carte funciară și actul de proprietate).
- Pregătește un proiect de text, chiar și orientativ, pe care notarul sau avocatul îl poate ajusta.
- Calculează costurile: onorariul notarial, taxele de înscriere și eventualele impozite, care diferă după tipul actului.
- Programează-te din timp, mai ales dacă sunt mai mulți participanți sau acte suplimentare.
Ce se poate întâmpla dacă alegi forma greșită
Dacă actul cere formă autentică și tu ai semnat doar sub semnătură privată, riscul este ca respectivul contract să nu poată fi pus în executare. Poți descoperi asta târziu, când ai plătit deja o sumă și cealaltă parte nu mai vrea să încheie actul corect. Dacă, dimpotrivă, ai mers la notar pentru un act care nu cerea acest lucru, ai plătit costuri în plus, dar nu ai pierdut ceva esențial.
Prin urmare, în caz de îndoială este mai bine să verifici decât să presupui. Notarii și avocații pot spune, într-o scurtă discuție, ce formă cere o anumită tranzacție.
Ce rol are avocatul în acest proces
Notarul este un funcționar care autentifică și verifică legalitatea formală a actului; el nu apără interesele unei părți. Avocatul, în schimb, te ajută să negociezi, să redactezi clauze și să înțelegi riscurile. În tranzacții semnificative, cele două roluri se completează: avocatul pregătește actul, notarul îl autentifică.
Exemple din viața de zi cu zi
O familie vinde un teren moștenit: actul se face la notar, pentru că privește un drept asupra unui imobil. Doi prieteni își împrumută bani pentru o mașină: un înscris sub semnătură privată este de obicei suficient, deși o dată certă ajută. Un tânăr angajat închiriază o garsonieră: contractul se poate încheia în scris simplu, dar proprietarul are de multe ori obligații de înregistrare fiscală. Un bunic vrea să doneze un apartament nepotului: aici, forma autentică este indispensabilă.
Observă că nu valoarea sumei decide singură, ci natura actului. Un contract mic poate cere notar, iar unul mare poate fi valabil prin simplă formă scrisă. De aceea nu te baza pe intuiție și verifică.
Pentru detalii despre alte contracte frecvente, explicate în limbaj comun, poți vizita secțiunea de contracte. Informațiile de mai sus sunt generale; pentru un caz concret, o consultație cu un specialist rămâne varianta sigură.
