Sari la conținut

Știri

Cum te pregătești pentru primul interviu de angajare

Primul interviu de angajare se pregătește cu informații despre firmă, răspunsuri exersate și întrebări proprii; iată pașii care chiar contează.

Echipa Agentia Studentilor5 min de citit

Doi oameni își strâng mâna după un interviu de angajare într-un birou luminos
Programul lecturii
  1. 1Ce afli despre firmă înainte de interviu?
  2. 2Care sunt întrebările care apar aproape de fiecare dată?
  3. 3Cum răspunzi la întrebările despre situații concrete?
  4. 4Cum arăți și te comporți în ziua interviului?
  5. 5Ce întrebări pui tu la final?
  6. 6Cum gestionezi emoția din timpul discuției?
  7. 7Ce faci după interviu?

Pregătirea pentru un interviu de angajare înseamnă trei lucruri: să știi ce face firma, să poți povesti în câteva fraze ce ai făcut tu până acum și să ai două-trei întrebări pentru cei care te intervievează. Restul este exercițiu, adică vorbit cu voce tare înainte, ca să nu auzi propriile răspunsuri pentru prima dată în fața recrutorului.

Emoția nu dispare complet și nici nu trebuie. Dar o pregătire de o seară sau două, făcută într-o ordine clară, o transformă într-o energie care te ajută să fii atent, nu într-un blocaj. Iată cum poți proceda, pas cu pas.

Ce afli despre firmă înainte de interviu?

Începe cu site-ul firmei, apoi cu paginile ei de social media. Notează ce vinde sau ce serviciu oferă, cui se adresează, în ce orașe lucrează și cum se descrie ea însăși. Citește și anunțul de angajare de două-trei ori, pentru că cerințele de acolo sunt, de fapt, lista subiectelor de la interviu.

Nu trebuie să știi ca un analist cifrele companiei. E suficient să poți spune o frază concretă, de pildă: „Am văzut că vă ocupați de logistică pentru magazine mici și că lucrați cu depozite proprii; mă interesează partea de comunicare cu clienții.” O astfel de propoziție arată interes real, mult mai bine decât un „mi se pare o firmă serioasă”.

Care sunt întrebările care apar aproape de fiecare dată?

Chiar dacă fiecare firmă are stilul ei, un set de întrebări revine aproape mereu. Merită să le pregătești pe toate, cu exemple din facultate, din voluntariat sau din proiecte personale.

  • Povestește-mi despre tine, într-un minut.
  • De ce ai aplicat la acest post?
  • Care sunt punctele tale forte și ce ai de îmbunătățit?
  • Dă-mi un exemplu de situație în care ai lucrat într-o echipă.
  • Cum reacționezi când ai prea multe de făcut într-un timp scurt?
  • Unde te vezi peste câțiva ani?

La „Povestește-mi despre tine” nu repeți CV-ul de la capăt. Alegi trei repere: ce studiezi, ce ai făcut care are legătură cu postul și de ce vrei să faci asta acum. Atât.

Cum răspunzi la întrebările despre situații concrete?

Pentru întrebările de tipul „dă-mi un exemplu” funcționează metoda STAR: situație, sarcină, acțiune, rezultat. Începi cu contextul într-o propoziție, spui ce aveai de făcut, descrii ce ai făcut tu în mod personal și închei cu ce s-a întâmplat. Exemplu: „La proiectul de grup de semestru, doi colegi au renunțat cu două săptămâni înainte de termen. Am redistribuit sarcinile, am făcut un tabel cu ce rămâne de scris și am programat două întâlniri scurte. Proiectul a fost predat la timp și a primit nota maximă.”

Folosește „eu” când vorbești despre ce ai făcut tu și „noi” când a fost munca echipei. Recrutorii vor să înțeleagă partea ta de contribuție, nu doar rezultatul final. Dacă ți-ai asumat o greșeală și ai corectat-o, spune și asta; un exemplu cinstit, cu lecție învățată, sună mai bine decât unul perfect.

Cum arăți și te comporți în ziua interviului?

Hainele nu trebuie să fie scumpe, ci curate, călcate și potrivite cu domeniul. La o agenție creativă ajunge o ținută lejeră îngrijită, la o bancă sau la un cabinet de avocatură contează mai mult costumul. Dacă nu ești sigur, întreabă recrutorul care este codul vestimentar al firmei; este o întrebare normală.

Ajungi cu zece-cincisprezece minute mai devreme, cu telefonul pe silențios și cu CV-ul tipărit într-un exemplar. Dacă interviul este online, verifici camera, microfonul și conexiunea cu o zi înainte, alegi un fundal simplu și te asiguri că ești într-o încăpere liniștită. Privește camera, nu ecranul, în momentele în care ai de spus ceva important.

Ce întrebări pui tu la final?

La sfârșit ți se oferă aproape sigur ocazia să întrebi. A spune „nu am întrebări” transmite dezinteres. Pregătește câteva, de exemplu:

  1. Cum arată o zi obișnuită pentru cineva care ocupă acest post?
  2. Ce ar trebui să învăț în primele trei luni?
  3. Cum se măsoară rezultatele în echipa aceasta?
  4. Care sunt pașii următori în procesul de selecție și când pot aștepta un răspuns?

Despre salariu și program vorbești când recrutorul deschide subiectul sau când ți se cere explicit. Dacă firma nu a menționat nimic, o întrebare politicoasă pe aceeași temă, la finalul discuției, este acceptată fără probleme.

Cum gestionezi emoția din timpul discuției?

Emoția se vede mai ales în ritmul vorbirii: grăbești propozițiile, uiți să respiri, sari peste idei. Un truc simplu este să faci o pauză de o secundă înainte de fiecare răspuns. Pare mult în momentul respectiv, dar celui din fața ta îi sună ca o persoană care gândește. Dacă nu ai înțeles o întrebare, ceri politicos să fie reformulată; este mai bine decât un răspuns pe lângă subiect.

Nu te teme să spui „nu știu” când nu știi, urmat de ce ai face ca să afli. Recrutorii pun uneori întrebări la care nu se așteaptă un răspuns perfect, tocmai ca să vadă cum gândești. Un candidat care recunoaște o limită și propune un pas următor lasă o impresie mai bună decât unul care improvizează cu aplomb.

Ce faci după interviu?

În aceeași zi trimite un e-mail scurt de mulțumire, de trei-patru rânduri, în care reiei un detaliu discutat și îți confirmi interesul. Dacă nu ai primit un răspuns în termenul anunțat, revine o singură dată, politicos. Chiar dacă nu primești postul, cere un feedback: aflând ce a lipsit, următorul interviu va fi mai ușor.

Pentru exercițiu, repetă răspunsurile în fața unui coleg sau înregistrează-te cu telefonul. Dacă vorbitul în fața altora te blochează, abilitățile de comunicare în public se pot antrena încă din facultate, iar un mentor din rândul absolvenților te poate ajuta să simulezi un interviu înainte de cel real.

DistribuieFacebookWhatsApp
DistribuieFacebookWhatsApp

Din arhivă